Depresia (in latina - inhibitie, tristete) este o afectiune psihica, caracterizata printr-o perturbare serioasa a echilibrului emotional si o diminuare considerabila a calitatii vietii, pe o perioada lunga de timp (activitatea profesionala, relatiile personale etc.). Depresia reprezinta o traire de suferinta si tristete profunda. Aceasta afectiune influenteaza apetitul pacientilor, somnul si parerile lui asupra lumii in general.
Depresia este mai mult decat o dispozitie proasta de moment, mai mult decat o stare de rau care poate fi invinsa prin dorinta de a trai. Persoanele care sufera de depresie nu pot, pur si simplu, sa faca fata situatiei, sa treaca peste ceea ce este rau si sa se simta bine. Fara tratament simptomele pot sa dureze saptamani, luni sau chiar ani.
Nu exista un raspuns clar la intrebarea despre cauzele depresiei. Depresia este de obicei declansata de o combinatie de factori biologici, psihologici si factori din mediu. Unele trasaturi psihologice pot creste vulnerabilitatea fata de depresie. Persoanele care au o parere proasta despre ei, o viziune pesimista asupra lumii sau care sunt expusi la stres au un risc mai mare de a dezvolta o depresie.
Starile depresive pot fi declansate de pierderi importante, de afectiuni cronice, de dificultati de relatie sau financiare sau de schimbari nefavorabile aparute in viata. Pacientii care sufera de depresie traiesc de obicei o stare de ingrijorare si de tristete. Ei se simt nefericiti, lipsiti de ajutor si abandonati. Ei sunt nemultumiti de lucrurile din jurul lor si nimic nu-i poate face fericiti.
Alte semne ale depresiei sunt: lipsa sau scaderea apetitului sau din contra un apetit crescut, perturbari ale somnului (dificultati de adormire, trezire matinala, somn neodihnitor sau chiar cosmar), pierderea interesului pentru lumea exterioara, lipsa de putere si de entuziasm, oboseala constanta, sentimente de inutilitate si neajutorare, ganduri de suicid si moarte, sentimente de vinovatie.
Referitor la corelatia dintre acizii grasi din peste si depresie, in anul 1995, dr. Joseph Hibbeln si un cercetetor american au formulat pentru prima data ipoteza ca absenta acidului gras omega 3 poate avea un rol important in declansarea depresiei, a bolii maniaco-depresive si a starilor maniaco-depresive postnatale.Nu mult timp dupa aceste cercetari, un alt psihiatru american, Andrew L. Stoll, in cartea intitulata Legatura omega 3 (The Omega-3 Connection) a sustinut ca, in cazurile maniaco-depresive, efectele secundare ale medicamentelor administrate in vederea prevenirii recidivelor pot fi contracarate prin consumul de acizi grasi mentionati. Nu este surprinzator ca, de foarte curand, s-a descoperit ca si frecventa bolii maniaco-depresive este corelata cu consumul de paste.
Conform cercetarilor efectuate in domeniul nutritiei, s-a constatat ca in alimentatia stramosilor nostri, timp de 1-2 milioane de ani, acizii grasi omega 3 si omega 6, la fel de importanti si unii si ceilalti, se gaseau in acelasi raport, in timp ce in zilele noastre, datorita consumului excesiv de uleiuri vegetate si carne, nivelul acizilor grasi omega 3 a scazut de douazeci de ori.
Sau, mai exact, supra-alimentatia din lumea civilizata este doar o aparenta: in realitate, o buna parte a omenirii are o carenta mai mare sau mai mica de acizi grasi omega 3, ceea ce poate cauza numeroase boli specifice civilizatiei noastre. Pe baza acestor date, in anii 1960-1970 depresia a fost asociata pentru prima data cu concentratia scazuta de acizi grasi omega 3 din sange, cand epidemiologii au observat ca mortalitatea crescuta ca urmare a bolilor cardiovasculare este frecvent insotita si de depresie.
Cu toate acestea, pana acum s-a acordat o atentie relativ mica cercetarii acizilor grasi aflati in natura. De exemplu, in anul 2002, un grup de medici englezi au relatat despre cazul unui barbat care, timp de sapte ani, nu a reactionat la nici un medicament administrat pentru depresie severa, anxietate sociala si frecvente tentative de sinucidere, dupa care, in urma consumului unui anumit tip de acizi grasi Omega 3, EPA, dupa numai o luna de zile a prezentat semne evidente de ameliorare, iar dupa 9 luni s-a vindecat complet.
Psihiatrul englez Malcolm Peet si colegii sai au repetat acest experiment sub supraveghere medicala, constatand, la mai mult de doua treimi din numarul bolnavilor non-respondenti la medicatia clasica antidepresiva, o ameliorare certa dupa 12 saptamani de administrare zilnica a 1 gram de EPA. Unii cercetatori au ajuns la rezultate asemanatoare si in cazul starilor de depresie infantila si postnatala.
Aceste rezultate spectaculoase au fost completate si de o serie de observatii conform carora absenta acidului gras omega 3 este corelata nu numai cu bolile cardiovasculare, starile de depresie, ci si cu alte boli grave. Cercetatorii chinezi au inregistrat succese cu ajutorul suplimentarii de acizi grasi nu doar la bolnavii de schizofrenie, ci si in cazul suferinzilor de scleroza multipla, hiperactivitate, alergii si astm, boli autoimune sau prostata.
Acizii grasi nu trebuie insa priviti ca un panaceu. De exemplu, depresia nu se datoreaza exclusiv absentei acidului gras nesaturat omega 3, chiar daca majoritatea cercetatorilor accepta ca aceasta stare cauzeaza tulburari cerebrale care altereaza eficienta in lupta cu stresul, cu pierderile suferite si cu esecurile si provoaca starile de neputinta care pot duce la depresie. Profesorul australian Gordon Parker, directorul Institutului Black Dog, specializat in cercetarea si tratarea depresiei, impreuna cu colegii sai, intr-un articol publicat in Journal of American Psychiatry, au sugerat mai multa moderatie in aceasta privinta.
Pe langa recunoasterea rezultatelor promitatoare, se asteapta noi cercetari pentru clarificarea numeroaselor intrebari ramase inca fara raspuns. De exemplu, daca acizii grasi omega 3 au efect antidepresiv sau se recomanda doar ca o completare a tratamentului si, de asemenea, cat de eficienti sunt pe termen lung si daca pot fi recomandati in prevenirea tulburarilor mentale.
