Corpul uman contine aproximativ 21 g de magneziu. O mare parte din cantitatea de magneziu continuta in corpul uman este localizata in oase, sectorul extracelular reprezentind doar 1 la suta din cantitatea de magneziu existenta in corpul nostru. Magneziul ia parte la peste 300 reactii chimice in organism.
Interesul pentru magneziu, care a devenit cel mai cercetat mineral din studiul nutritiei, se poate observa si din numarul mare de studii care ii sunt dedicate.
Principalele surse:
Magneziul se gaseste in: cerealele integrale, fructele oleaginoase (nuci, migdale, alune), ciocolata, leguminoase (fasole alba, bob), spanac, avocado, broccoli, mere, banane,smochine, citrice, unele ape minerale si in anumite fructe de mare (melci marini).
Roluri si caracteristici:
- intervine in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor;
- asigura energia corpului;
- actioneaza asupra nivelului excitabilitatii neuromusculare (activeaza contractia musculara si impiedica crampele), asupra permeabilitatii celulare (transmiterea influxului nervos), are anumite activitati enzimatice si participa la reglarea cardiaca;
- faciliteaza asimilarea vitaminei C, a calciului, fosforului si potasiului;
- devine un calmant natural cand este utilizat impreuna cu calciul; totodata, din punct de vedere al functionarii cardiovasculare, magneziul este un antagonist al calciului; un exces de calciu declanseaza o eliminare accentuata de magneziu in urina;
- impiedica formarea calculilor si calcificarea vaselor sangvine;
- intareste smaltul dintilor;
- folosit sub forma de saruri de sulfat de magneziu pentru baia picioarelor, elibereaza muschii si tesuturile inflamate de surplusul de apa;
- utilizat sub alte forme de saruri (carbonat, oxid sau hidroxid), poate servi drept pansament gastric.
Cauze ce duc la scaderea concentratiei de magneziu in alimente:
* saracirea solului in magneziu cu reducerea consecutiva a concentratiei sale vegetale;
* consum redus de alimentele foarte bogate in magneziu, atunci posibilitatea instalarii deficitului magnezian este mai mare.
* raspandirea proceselor de rafinare a cerealelor (ele ocupa o pondere mare in alimentatia omului, iar rafinarea lor poate duce pana la pierderea 85% din continutul magnezian)
* pierderile culinare (estimate la 30-75% in decursul pregatirii unor alimente).
* alimentatia bogata in calciu scade absorbtia magneziului din intestin
* cresterea aportului de produse bogate in fosfor amplifica eliminarile renale de magneziu.
* Daca alimentatia contine cantitati ridicate de grasimi vegetale, scade disponibilitatea organismului pentru absorbtia magneziului.
Tulburari atribuite deficitului de magneziu
Carentele de magneziu sunt relativ frecvente. Stresul, diureticele, medicamentele care controleaza astmul, anumite antibiotice, anumite medicamente cu actiune cardiovasculara, alcoolul, consumarea in exces a zaharului rafinat, cofeina, dieta hipocalorica, schimbarea conditiilor fiziologice, precum in sarcina si in alaptare, sunt tot atatia factori care pot epuiza rezervele de magneziu si genera un deficit. Carenta trebuie sa atinga un nivel inalt inainte ca semnele sa permita detectarea ei. Simptomele sunt variate: tetanie - contractii puternice si prelungite ale muschilor mainii (degetele capata forma unui con) si furnicaturi, spasmofilie, scaderea poftei de mancare, pierderea coordonarii, insomnie, iritabilitate, voma, rinite, dureri in gat etc.
Doza zilnica recomandata: 400 mg.
Potrivit unui studiu al cercetatorilor francezi, 37% dintre femei au un aport zilnic de magneziu inferior acestei valori mai ales cele care urmeaza un regim de slabire hipocaloric. Explicatia este simpla: alimentele bogate in magneziu au de regula si cele mai multe calorii.
Exista astfel pericolul ca intr-un mediu stresant, daca alimentatia nu suplineste pierderile mentionate, sa apara carenta de magneziu si implicit agravarea reactiilor organismului la stres cu consecintele de rigoare (hipertensiune arteriala, cresterea grasimilor sanguine, tulburari de ritm ale inimii etc.).
